Centrul Istoric
Primele menționări ale orașului medieval Sibiul datează din anul 1191. Documentele papale atestă existența unei așezări numite la aceea vreme Cibinium, locuită de coloniști sași și împărțită în 2 secțiuni distincte – Orașul de Sus și Orașul de Jos.
După marea invazie a tătarilor din anii 1241 -1242, așezarea este aproape părăsită, suferind pierderi uriașe. Așezarea cunoaște o perioadă de puternică dezvoltare, iar în anul 1366 este declarat ''oraș'', în același timp finalizându-se și ultimă centură de apărare.
De-a lungul acestor centuri avem 3 mari piețe, în jurul cărora se concentrează Centrul Istoric al orașului Sibiu. Prima dintre acestea este Piața Huet, ce datează încă din secolul al XII -lea. Aici se află Catedrala Evanghelică din Sibiu, construită în stil gotic, cu un turn impresionant pe 7 nivele.
Tot aici găsim și Podul Minciunilor, primul pod de fontă din România construit in 1859. Semnul distinctiv al zonei este dat de clădirile cu lucarne lenticulare, pe care locuitorii le numesc ''ochii orașului''.
Piața Mare este situată de-a lungul celei de-a treia fortificații a orașului medieval. Începând cu anul 1366, aceasta reprezenta principala piața publică a orașului, unde aveau loc târguri și adunări cetățenești. În zonă avem numeroase clădiri declarate monumente istorice: Palatul Brukenthal, Biserica Parohială Romano-Catolică sau Turnul Sfatului.
